Un târg medieval pe uliţa lui Cervantes

Localitatea Alcala de Henares (ce nume minunat!) din Spania e celebră că l-a dat pe Miguel de Cervantes. În afară de asta, e cunoscută că ascunde o mulţime de români. Oraşul e interesant dar despre cum arată el altădată. Acuşi vă deranjez pupilele cu o treabă care are loc în fiecare lună octombrie pe uliţa unde la 29 septembrie 1547 a făcut ochi mai sus numitul Cervantes. Asta-i casa omului:



Pe lângă aceşti doi băieţi, Don Quijote şi Sancho Panza...


...se învârte în octombrie multă lume: calfe, postăvari, ciobani, cuţitari, ţesătorese, dresori de ulii, bombonari, fierari, brânzari, artişti anonimi, gură cască şi alţi din aştia. Se ard friptane la greu, se bat metale, se ţes chestii, se vinde de toate şi nimic. Duhoare, fum, paie, gâşte, măgari, brânzeturi, caşcavale, plăcinte, ţoale, pietre colorate, lume, pici uimiţi, un menestrel agitat, înghesuială şi multă poftă de haleală şi beutură.

Aici ai o singură şansă: să ţi se întoarcă stomacul pe dos...

Jumătăţi de porc fierb lângă o caracatiţă dolofană:

Lăscărică n-a murit...

Lăscărică, Paraipan, Nae, Stănică Raţiu, Gheorghidiu, Aurică Fieraru, Vasile Potop, Pepe, Gheorghe Manasia, Costache , Franţ Tandara, Cadâr nu vor muri niciodată... Nu au cum!

"Domn' Semaca! Eu sunt, Lăscărică!"...

Berlinul fără zid

În urmă cu ceva ani în faţa Porţii Brandenburg zăcea o fotografie imensă şi şocantă. Pe un perete în formă concavă era reprezentat edificiul la puţin timp după cucerirea Berlinului de către Armata Roşie, în 1945. Stătea încă în picioare deşi era muşcată de mii de obuze şi prin-prejur tronau tone de moloz. Poza arăta o Poartă încă demnă dar extrem de bolnavă. A bolit aşa până acum 20 de ani când zidul comuniştilor s-a prăbuşit iremediabil. Astăzi, Brandenburgul emană din nou mândrie şi farmec.



Pe un gard din extremitatea parcului de lângă Brandenburg este cinstită memoria anonimilor care nu au acceptat talpa Moscovei. Sunt câteva cruci pe care sunt trecute numele unor martiri ai libertăţii. Un oarcare Hans a murit în 1962 în timp încerca să traverseze râul în partea vestică. Un Rudolph a fost ucis în ghimpii zidului proaspăt ridicat de comunişti. Un Uddo a păţit şi el ceva asemănător...

De 20 de ani zidul nu a mai făcut victime. Comunismul s-a dus pe apa sâmbetei chiar dacă la Berlin încă îşi mai fac de cap neşte simboluri ale Armatei Roşii "eliberatoare":