17 iulie 2009

Marea Moartă

Până acu vreo 10 ani pe undeva prin Licia turcească zăcea cică una dintre cele mai frumoase plaje ale Mediteranei. Se bucura plaja asta, de la Ölüdeniz, de o "mare moartă" căci nu făcea deranj cu valurile. Marea este "moartă" şi azi dar plaja plânge după pensionurile de altădată. Turismul şi-a cerut tributul, adică un oraş pe de-a întregul, hoteluri, apartamente, plajă cât mai îngustă şi tot aşa. Nu-i nimic, se poate şi aşa, ar spune unii... Liniştea cam domină locul:


Panglica de plajă de la Ölüdeniz:


Un larg de mare destul de binevoitor pentru ochi:

Apa asta nu se compară cu ce vedem pe la noi prin jur:



Dacă tinzi după o tolăneală profundă la un preţ omenesc (1.000 de euro pentru două fiinţe, pe săptămână) o poţi încerca la Lykia World, un stabiliment întins pe zeci de hectare, all inclusive:





O cameră cu un jaccuzi în balcon:




12 iulie 2009

Figuri de Dunăre


Dunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră bla, bla, bla... Să cinstim o cupă de vin şcolii româneşti că ne-a bătut la cap cu povestea asta! Ce face Dunărea imediat după ce scapă de munţii ăia nu ştiu exact. Cert este că urcă până la Regensburg unde atinge punctul său cel mai nordic. Vedere de pe podul de piatră de aproape 1.000 de ani (pe care nu l-a luat apa căci e făcut de nemţi):



O ia apoi agale către neşte capitale... Până la prima haltă dă de Melk:


Dunărea la Viena:



La un ceas distanţă, la Bratislava:

Se apropie de noi, dar mai zăboveşte prin Budapesta:

Insula Margareta de la Budapesta de acolo:

Nu vrea să intre aşa abrupt la noi ci o ia în sud, spre Belgrad. Înainte o vedem la Zemun, unde s-a prăpădit Ioan de Hunedoara, zis Iancu:


Sava înghiţită de Dunăre, la poalele cetăţii Kalemegdan din Belgrad:
Iote şi România în zare, la Moldova Nouă:

Cazanele:


Mraconia:

Tabula Traiana:

Vedere din satul Tekija, Serbia:
Dunărea la Ada Kaleh:

Porţile de Fier:

Severin:

Bla, bla, bla şi hop în Deltă:
Finalul îl găsim în mare:

06 iulie 2009

Un fel de amurg la Fethiye

Unii pot găsi perfecţiunea romantismului nu numai la Paris sau Veneţia... De ce nu în Turcia, la Fethiye, pe malul golfului cu acelaşi nume? Iată cum se vede o banală seară de pe o limbă de pământ de acolo:







Cee ce s-a văzut în zare a fost silueta munţilor Taurus. În golf se dau diferite vehicule responsabile.
Munţii Taurus surprinşi mai pe ziuă. Sunt cumva acoperiţi de zăpadă deşi vara zice că e prezentă: