Râul se numeşte Douro. El poartă amintirea vechilor caravelas care au cucerit lumea. Cară rodul viilor din amonte către beciurile din aval. Plimbă bărcile pline de farmec şi ascultă fado-urile de pe malul agitat. Priveşte la azulejos de pretutindeni şi provoacă uimiri sincere călătorilor de aiurea.
Porto e opera unui copil copleşit de cuburi colorate. Douro îi pune o stavilă şi îl înghesuie chinuit pe un deal abrupt.
Porto şi Vila Nova de Gaia se pupă prin intermediul a patru poduri. Unul dintre ele iese în evidenţă - Dom Luis.
Creaţia asta inginerească durează din 1886. Pe deasupra se târâie un tramvai cu aspect de metrou bucureştean iar pe sub diferite Seaturi, BWVuri şi alte limuzine.
Vila Nova de Gaia din stânga nu are amploarea urbei de peste râu. Dar ea se poate bate cu pumnul în piept că bucură lumile de pretutindeni cu vinul de Porto. Printre zecile de fabrici de acolo se arată mai cu moţ mănăstirea Sera do Pilar:
Un ochi de Vila Nova de Gaia:
Faleza de acolo dezvăluie neşte obiecte de cult pline cu butoaie gata scoase din beciuri pentru a fi trimise care încotro:
Puente de Maria Pia:
Puento do Infante:
Un vehicol ultramodern pe podul ăla de acolo:
Două trei fente ale lui Douro:
Vecinătăţile râului nu sunt întotdeauna cele mai vesele şi bogate. Sărmanii pot trăi în armonie la buza peştelui fără niciun deranj:
Cea mai animată parte de la Porto este Cais de Ribeira, de lângă piciorul lui Dom Luis. Seara sfârâie bacalhau şi gâlgâie carafele de Sangria...
Şi vorba buticului...
