Să-l fi plagiat Mark Twain pe Caragiale?

Am o mare nedumerire. Nea Caragiale a scris şi el "Conu Leonida faţă cu Reacţiunea". Istoricii literari spun că isprava asta a apărut în "Convorbiri Literare" pe data de 1 februarie 1880, după ce, cu un an înainte, a fost citită prin casa lui Titu Maiorescu. Cică e o temă a lui Alecsandri din 1845, în "Iaşii în Carnaval". Ştiţi, e vorba de cei doi soţi speriaţi de "revoluţiune", numa că neşte chefilii s-au jucat indirect cu psihicul lor.

Peste Ocean, un nene, Mark Twain, publica prin septembrie 1880 chestiunea intitulată: "Doamna McWilliams şi Trăsnetul". E vorba de doi soţi (Mortimer şi Evangeline McWilliams) speriaţi şi ei de ceva anume, în imobilul lor. Fss, - buum - bang - trosc! Furtună, trăsnete, disperare imensă în jurul casei McWilliams, teorii de contracarat urgia etc.. Când colo, afară era un cer senin în toată splendoarea iar neşte fericiţi, suiţi pe o colină apropiată, aruncau cu artificii pentru că a fost ales preşedinte un anume Garfield.


Păi io zic că e cam la fel. Mortimer şi Evangeline trăiesc spaima unei primejdii imediate asemeni lui Leonida şi a Efimiţei. În rolul Saftei, cea care aduce vestea liniştitoare, sunt neşte mai mulţi oameni. Că e revoluţiune, fenomen social, sau furtună/trăznet, fenomen meteorologic, tot spaimă atrage. Fraieri să fie... Dar şi plagiatori atât de versaţi????